Parc!

In the Mood #16: Woods - To Clean

++++

<< O >>

In the Mood #15: Wavves - So Bored

Alte valuri aici

Art Brut, Broadcast 2000, Metric @ Botanique, 8.05

Ultimul gig la care am fost s-a intamplat in seara de vineri. La muzicala gradina botanica a inceput anualul festival de o saptamana Les Nuits, care aduna a doua linie a valului indie: formatii relativ cunoscute care nu pot ajunge headlineri de festival estival, sperante inca neconfirmate, si obiecte de studiu pentru sapatori de bloguri si informatii alternative.

Dupa cum se vede, aveam de ales din 13formatii raspandite prin trei sali si un cort mare.

Mi-am inceput seara cu Broadcast 2000 din pura curiozitate – m-a incantat o melodie de-a lor acum ceva timp asa ca mi-au castigat o jumatate de ora. 4 la numar: voce, voce+chitara, percutie (toba,boxa,microfon,scaun si orice care scoate sunet la o plesnitura de bat) si xilofon (aham). Sala mare si lunga, cu pereti presarati de tablouri si instalatii video retro/post apocaliptice realizate de Ez3kiel . Cei 4 stateau dispusi in cerc in mijloc, in timp ce lumea era asezata pe fotolii in jurul lor. Au cantat in stil de Vampire Weekend (voce si sound asemanatoare), subiecte romantate, iar percutionistii (unul descaltat si unul in sosoni de catifea) au batut in tot ce au gasit prin jur. Au cantat chiar bine, apropierea fizica a fost insotita de un dialog continuu cu publicul, dar setlistul restrans i-a obligat sa repete cateva piese dupa vreo 40 de minute.

Asa ca m-am deplasat in alta sala unde Art Brut isi incepeau concertul cu noua Alcoholic Unanimous. Formatia are un aer total aparte – solistul, destul de rotund sarea coarda (cablul), venea prin public, basista avea o infatisare cu puternice accente goth, iar bateristul a percutat stand in picioare tot concertul. In plus, cvasi-majoritatea pieselor sunt "vorbite", urmeaza un ritm pop/punk-rock, ce suna tare catchy, dar mai presus de asta sunt tare amuzante. Versurile hilare trateaza subiecte dintre cele mai vitale pentru existenta umana: descrierea unei dimineti mahmure, preferinta pentru milkshakeuri de ciocolata si benzi desenate, blocaje in momente cheie ("in this song i will glorify bad sex"), irelevanta topurilor muzicale si dragostea neintrerupta pentru prima prietena din copilarie . Este si probabil singurul concert la care rad la fiecare melodie, asa ca la sfarsit cumpat tricoul (why would you want to sound like u2?) si ma conversez cu chitaristul. Mai tarziu, dau si peste solist si nu ma abtin sa nu-l chestionez in legatura cu existenta legendarei Emily Kane (...) - aflu ca, la fel ca si fratele lui mic (...), e adevarata si ca sa il cred imi arata o poza pe telefon cu amandoi.

La bar mai dau peste/fac cunostine/a cu origini indepartate si coboram in cort pentru concertul no.3 - Metric. Nu sunt eu mare admirator, dar eram curios cum interpreteaza live Help I'm Alive, melodia lor 3 in 1. Sunt surprins sa aflu ca tipa vocea ii suna la fel ca pe album, dar ma incrunt cand la mijloc de piesa (care era oare ca am uitat) indeamna lumea sa fredoneze in engleza, belgiana si franceza. Restul formatiei intra bine in atmosfera si topaie cu chitarile - un plus pentru basist pentru manuirea tereminului. Surprinzator, publicul metric a fost mult mai agitat decat cecel brut.

Spre sfarsit, intre alte pahare mai incerc un AU in rotonda sala. Habar n-am ce vor sa cante - un pic de electro, cu o baterie anosta si chitarist fara idei si in plus dedica una dintre melodii to the female species. Rectifica ulterior afirmatia, dar nu si muzica. O fac eu, si revin in cort pentru Das Pop, formatie belgiana, nu tare celebra. Canta un pop-rock, mi se pare ca aud ceva influente country (?!?) si suna ca a o formatie inofensiva care performeaza pe la concertele gratuite cu ocazia sarbatorilor nationale. In plus, au si numele scris din baloane negre cu heliu pe scena, care e un minus la fel de mare.

Unu maiu' bruxellois

De unu maiu' nu am mers la vama, ca ei n-au. Nici munte. Nici eu timp.

Asa ca am mers prin oras toata. Am fost la o brocanta (fr. brocante=flea market), plina cu tot ce nu vrei si mai ales chiar nu vrei, dar pana la urma cumperi.

Fara vreo lista prestabilita, pun ochii pe cate ceva, dar tehnicile mele de negociere dure nu au dat succes. Totusi, am reusit sa ma intorc acasa cu cateva lucruri indispensabile. Printre altele: o girafa si o zebra din lemn, pahare de shoturi maro, o rata galbena din plastic, bufnitele siameze si vinylul cu jerry garcia (?) pe care nu il voi asculta niciodata. 

A se vedea mai jos multimile misunatoare, 2 descoperiri romanesti printre tarabele pline de nimicuri, colegii de sapaturi, coperta usor psihedelica a vinilului, precum si statica gradina zoologica care se formeaza in sufrageria mea.

In the Mood #14: Matt and Kim - Lessons Learned

Mai mult matt si mai multa kim aici.